A winter tale

După o aşteptare parcă prea lungă, primele zile din Ianuarie aduceau o iarnă ce părea să se sfârşească într-o primăvară timpurie.

M-am trezit într-o dimineaţă gri, cu valuri albastre în privire şi miros de apă sărată în nări. Simţeam un dor de mare nebun. Să păşesc în nisipul rece şi să-mi arunc amintirile acolo unde soarele apune în apa îngheţată. Departe.

Dar ploaia ne-a purtat într-o pădure ce avea să transforme totul în poveste.

“În plină iarnă, am înţeles, în sfârşit, că în adâncul meu sălăsluieşte o vară eternă.” ~Albert Camus~

winter photography winter tale

Amintiri. Din trecut şi până în viitor, ni le prindem de suflet.
O copilărie frumoasă creată cu blândeţe de bunici dragi.

Anotimpuri ce au trecut peste noi şi ne-au transformat în oameni mari.

Iubiri în a căror îmbrăţişare ne-am vindecat de cele care ne-au uitat plângând.

Vise despre o viaţă imprevizibilă şi dorinţe interzise din motive stupide.

Răsărituri ce ne-au găsit departe de casă şi apusuri cu promisiuni despre mâine.

Călătorii amânate pentru o altă viaţă şi momente despre fericire retrăite într-o secundă.

Întrebări fără răspuns, lupte interioare, împotrivire pentru ceea ce este şi ceea ce suntem.

winter portrait winter tale winter tale
Le aşezăm cu grijă într-un geamantan vechi precum nişte suveniruri preţioase şi le purtăm cu noi până când drumul devine mai limpede, când devenim mai conştienţi de prezent şi de puterea lui.
Abia atunci lăsăm totul în urmă şi ne bucurăm.

portrait photography  winter portrait photography
Ne bucurăm de soarele ascuns printre nori; de un tatuaj special; de flori uscate căci au un farmec aparte; de o carte prăfuită în care se ascunde o poveste ce nu moare niciodată; de zăpadă şi de noi ancoraţi în acea clipă, acceptându-ne emoţiile.

Cu drag,

Jurnal Fotografic

Leave a comment