Aromele copilariei

A fost odată, cu ani în urmă, o iarnă friguroasă.

Pe atunci, fulgii de zăpadă se aşezau în strat pufos pe asfalt lăsând loc de joacă pentru copii. Săniuşul, construirea de cazemate, bătaia cu bulgări sau patinatul pe gheața strălucitoare…se trăiau cu o bucurie de nedescris.

Era ajunul Crăciunului. Şi undeva în Bucureştiul de altă dată, o copilă aştepta lăsarea serii.

Mirosul de brad şi portocale i se prindea de suflet fără să ştie că va păstra vie amintirea acelui moment.

Zeci de reflexii colorate dansează cu întunericul pe pereţi şi pe tavan. Este deja trecut de miezul nopţii. Mama doarme aşa că mă ridic încet din pat şi mă îndrept tiptil spre fereastră. Simt un aer rece în timp ce ating geamul îngheţat dar nu contează. Tot ce vreau este să aflu adevărul.

Ochii mei înlăcrimaţi dar plini de speranţă privesc spre cer căutând sania lui Moş Crăciun.
”Eu ştiu că exişti…trebuie să exişti…” mă aud şoptind cu tristeţe.

Am stat minute în şir acolo, uitând de realitate. În acele clipe, vroiam să-mi recuperez inocenţa. Simţeam că pierdusem din magie, din bucuria de a fi copil.

Dar, anii au trecut şi acum înţeleg că tot ce înseamnă copilărie nu se pierde niciodată. Inocenţa, entuziasmul, sensibilitatea, bunătatea, iubirea necondiţionată şi magia…fac parte din tine, chiar de le vei ascunde prin cotloanele sufletului tău. Poate, într-o zi, când vei avea curaj, îţi vei permite să le (re)trăieşti.

Până atunci…

Fii atent la pasiunile celor apropiaţi, încurajează-i când le este teamă să-şi urmeze visul, oferă-le un cadou ce nu are o valoare materială dar care, în schimb, le dă emoţia şi motivația de care au nevoie să meargă înainte şi, din când în când, ține-i lângă inima ta într-o îmbrățişare lungă…

Să-ți fie sărbătorile pline cu aromele frumoase ale copilăriei!

Cu drag,
Jurnal Fotografic

Leave a comment