Autoportret

“Fill your paper with the breathings of your heart.” – William Wordsworth.

Mereu am fost fascinată de acest citat şi am ştiut că, la momentul potrivit, îl voi respecta.

Este nevoie de curaj. Încredere. Speranţă. Sinceritate. Sensibilitate. Iubire.
Curaj. Să scriu cu sufletul. Fără măşti alese pentru cei din jur sau pentru cei care nu mă cunosc. Fără să mă gândesc dacă voi genera aprecieri sau critici.

Încredere. Să cred într-o flacără aprinsă cu mult timp în urmă ce azi a devenit un foc puternic în interiorul meu…foc ce uneori mă împiedică să respir.

Speranţă. Să sper că cel puţin pentru un om, aceste rânduri îi vor fi mângâiere, inspiraţie, dorinţă pentru noi începuturi sau pasiune pentru ceea ce-l reprezintă.

Sinceritate. Să fiu sinceră cu mine şi să adun tot ce am mai frumos în gândurile şi inima mea.

Sensibilitate. Să accept şi să-mi îmbrăţişez sensibilitatea. Ştiu că de ea am nevoie cel mai mult.

Iubire. De oameni. Călătorii. Natură. Fotografie. Scris. Necondiţionată.

Azi privesc printr-o altfel de fereastră. Este o fereastră deschisă către un vis ce nu am îndrăznit să-l visez cu ochii deschişi.
Soarele a apus de minute..zeci sau sute. Dar, pentru mine deja răsare aducând zorii dimineţii în sufletul meu. O dimineaţă cu aer proaspăt, lumină caldă, parfum de flori înflorite, frunze ruginii şi fulgi de nea.
Toate anotimpurile sunt aici. E cald dar e şi frig. Un frig ce-mi aduce cei mai frumoşi şi roşii bujori în obraji. Şi, de peste tot se aud râsetele copilăriei.
Eu, cea de acum, o întâlnesc pe cea dintotdeauna.
Ne-am regăsit.

Împreună cu apusul de ieri, ploaia a spălat temeri, neîncredere, măşti, planuri de viitor ale societăţii în care trăiesc, zile de mâine ce nu-mi aparţin, oameni ce nu mă înţeleg, frustrări înfrânate prea mult şi fără rost, greşeli pe care le-am făcut, dezamăgiri dintr-un trecut ce nu mai există şi tristeţe.

Alături de răsăritul de azi, cerul aduce momentul de acum.

Cu drag,
Simona – Jurnal Fotografic

Leave a comment