Rasarit in Colibita

Privim o fotografie a unui loc de care nu am auzit şi, de nicăieri, apare o conexiune.

O dorinţă. De a împacheta bagajele şi a pleca la drum cât mai curând. Pe măsură ce lăsăm să treacă tot mai mult timp, ni se face dor.

colibita

Dor să ne bucurăm simţurile cu peisajul la scală reală, să-i respirăm aerul, să-i furăm momente prin aparatul nostru de fotografiat şi să ne definim propriile percepţii despre acel loc.

O astfel de călătorie exterioară reprezintă un combustibil necesar pentru o călătorie interioară. Călătorie care ne duce mai aproape de identificarea cu sinele nostru şi ne ajută să înlăturăm straturile de praf depuse pe suflet.

colibita

Am ajuns pe întuneric. Dar urma să fim uimiți de un cer spectaculos. Senin şi plin de stele. Stele căzătoare. Apoi, pentru prima dată în viață, ochii noştri surprind o dâră de praf magic în spaţiu. Calea Lactee ni se arăta în splendoarea ei.

Aici, Universul este mai aproape.

colibita

Un loc fermecător dar uşor straniu datorită reflexiilor de pe un lac a cărui îmbinare cu pământul nu o anticipam, ne spune “Bun-venit”.

Adormim cu gândul la ce urmează să vedem în continuare.

Ne trezim, nerăbdători, când soarele se ridică din spatele munților și pe măsură ce razele ne îmbrățişează iar ceața levitează uşor deasupra lacului, se formează câțiva nori care transformă întregul peisaj într-unul de basm.

lacul colibita bistrita nasaud colibita colibita bistrita

Răsăritul din Colibiţa este o poveste despre linişte, cu o lumină şi un aer curat pe care vrei să le inspiri din nou şi din nou, până când îți vezi acea linişte prinsă de suflet.

P.S: Iubim locurile ce poartă o energie aparte, de unde ne întoarcem mai inspirați şi cu amintirea unor momente speciale surprinse în cadrele noastre ♡

Cu drag,
Jurnal Fotografic

Leave a comment